Electricitate

Benjamin Franklin, în anii 1740, a început experimente în electricitate bazate pe prelegerile lui Archibald Spencer. El a demonstrat principiul conservării sarcinii și a inventat un condensator timpuriu, pe care l-a numit "baterie electrică". Interesat de aplicațiile practice ale energiei electrice, el a aruncat curcani pentru a le face mai ușor de gătit și a investigat pe scurt electroterapia. Pentru munca sa în domeniul electricității, Franklin a primit Medalia Copley a Societății Regale în 1753 și a fost ales membru în 1756. Ulterior, a ajutat Harvard să obțină un nou aparat electric după ce un incendiu i-a distrus colecția.

Cea mai faimoasă contribuție a lui Franklin la studiul electricității a fost dezvoltarea sa a conceptului de conservare a sarcinii electrice. În 1750, a demonstrat principiul conservării sarcinii, arătând că electricitatea nu poate fi nici creată, nici distrusă, ci doar transferată. Această idee ar deveni un principiu central în evoluțiile ulterioare ale teoriei electrice. 

În 1750, când un incendiu a distrus colecția de echipamente electrice a Colegiului Harvard, Franklin a luat măsuri pentru a sprijini instituția. Le-a trimis un nou set de aparate, asigurându-se că Harvard a continuat să aibă acces la instrumentele de ultimă oră necesare pentru a avansa studiul electricității. Acest gest a subliniat angajamentul lui Franklin nu numai de a promova cunoștințele științifice, ci și de a sprijini instituțiile academice și schimbul de idei.